Despre limba latină și cum să înveți orice limbă străină

     Dacă vrei să înveți o limbă străină, îmi voi asuma două presupuneri despre tine:

            1. Este foarte puțin probabil ca limba aleasă să fie latina.
            2. E aproape garantat că vei folosi cea mai slabă metodă de învățare.

    Astăzi mi-am propus două lucruri: să le trezesc câtorva oameni interesul pentru o limbă moartă și, mai apoi, să prezint cea mai eficientă metodă de învățare a unei limbi, total diferită de cea pe care o întâlnim la școală sau chiar la cursurile specializate de limbă, pe care nu voi repeta, însă le consider aproape inutile, sau în cel mai bun caz extrem de ineficiente. O voi face anume în această ordine, altfel duh, cine ar mai citi partea despre latină?

Avantajul limbilor moarte

    Poate primul gând pe care îl vei avea este: "dar bun, latina asta e o limbă moartă, ce să fac cu ea?". O limbă moartă este o limbă care nu mai are vorbitori nativi și nu mai este folosită în mod obișnuit în conversațiile zilnice. Este moartă, în contrast cu posibilitatea de a fi vie, adică de a evolua în timp și de a se metamorfoza în paralel cu o cultură anume. Tocmai acest statut de limbă moartă îi conferă un avantaj foarte atrăgător: latina este un limbaj nemuritor, o capsulă a timpului. Pentru că nu suferă schimbări pe măsură ce trec secolele, putem comunica prin timp cu academicienii viitorului și trecutului, fără a exista bariere lingvistice. Putem conserva informația într-o metodă ce minimizează potențialele interpretări greșite.

Limbi analitice, limbi sintetice, și Nou-Vorba din 1984

    Limbajul dictează felul în care gândim. Există chiar exemple faimoase de triburi, ale căror populații percep mai puține culori din cauza limitărilor lingvistice. Limba Himba, spre exemplu, are un număr limitat de termeni pentru culori comparativ cu alte limbi. Din cauză că nu fac o distincție clară între verde și albastru (folosesc un singur cuvânt pentru a descrie ambele culori), aceștia sunt mai puțin capabili în a percepe nuanțele intermediare pentru care alte culturi au nume clar stabilite.

    Dacă nu ai un cuvânt pentru a desemna un anumit fenomen, nu ai cum să îl discuți cu ușurință, însă limba Himba arată că se prea poate să fie și mai grav: nu numai că nu poți discuta fenomenul, dar nici măcar nu pătrunde în sfera percepției!

    Această idee este extrem de bine dezvoltată în romanul distopic 1984 al lui George Orwell, în care un guvern totalitar impune treptat, printre altele, o limbă simplificată, sterilă. Dacă nu există cuvântul "revoluție" sau niciun alt sinonim, cum mergi la tovarășii tăi să le propui să vă răzvrătiti împotriva statului? Nici nu îți trece prin cap această opțiune, pentru că lipsește atât din vocabularul propriu-zis, cât și din cel al ideilor tale.

    Numele acestei limbi este NouVorba (în engleză, Newspeak), iar esența ei constă în următoarele:

1.  Reducerea vocabularului: NouVorba înlocuiește cuvintele complexe și variate cu forme simplificate și reduse. De exemplu, în loc de cuvinte precum „rău” sau „groaznic,” se folosește doar „ne-bun” (ungood). Astfel, este redusă posibilitatea de a exprima nuanțe diferite ale răului sau a criticii.
2. Eliminarea cuvintelor indezirabile: Cuvintele care ar putea exprima idei de libertate, rezistență sau drepturi omenești sunt eliminate complet din vocabular. După cum am spus și mai sus, dacă nu ai un cuvânt pentru „libertate,” devine foarte dificil să gândești sau să discuți despre acest concept.
3. Crearea de cuvinte noi: NouVorba introduce noi cuvinte care glorifică Partidul și politicile sale. De exemplu, cuvinte precum „dublugândit” (doublethink) și „crimăgândit” (crimethink) descriu comportamente care susțin ideologia partidului sau care sunt considerate infracțiuni mentale. Nu numai asta, dar putem vedea cum nici măcar cuvintele noi nu sunt cu adevărat noi, ci doar o rearanjare a cuvintelor simple, sterile.
4. Simplificarea gramaticii: NouVorba simplifică gramatica pentru a elimina orice fel de variație sau subtilitate. Acest lucru face limba mai mecanică și mai ușor de controlat. Adjectivele și adverbele sunt formate prin adăugarea unor prefixe și sufixe, de exemplu „bun”, „plusbun” (foarte bun) sau „dubluplusbun” (extrem de bun).

    Scopul ultim al NouVorbei este de a face gândirea critică imposibilă. Prin eliminarea treptată a cuvintelor și a conceptelor, regimul controlează nu doar comportamentul oamenilor, ci și gândirea lor, limitând chiar și ideea de rebeliune sau contestare a autorității.

    Ei bine, ce legătură are asta cu latina?

    În lingvistică există o demarcație foarte interesantă făcută între două categorii de limbi: sintetice și analitice.

    Să luăm întâi un exemplu, engleza. Câte forme gramaticale are verbul "to exist"? Avem forma de infinitiv, anterior menționată, apoi putem adăuga diferite sufixe: -ed pentru trecut, -ing pentru prezentul continuu și -s pentru persoana a III-a. Un total de 4 forme gramaticale. Dar română, este oare la fel de simplă? 

exist, exiști, există, existăm, existați, existând, existam, existai, existați , exista, existau, existaserăm, existaserăți, existaseră, existând etc.

    Spre deosebire de engleză, observăm un număr considerabil mai mare de forme gramaticale pentru același termen. Și totuși, există mai multe timpuri în engleză, la fel ca în română. Ele sunt însă formate adăugând prepoziții și verbe auxiliare înaintea cuvântului. Astfel, la fel ca în NouVorba din 1984, obținem cuvinte noi peticind și compunând pe altele. 

    Engleza este o limbă analitică, iar româna o limbă sintetică. Trăsăturile unei limbi analitice sunt foarte asemănătoare cu cele ale NouVorbei:

1. număr limitat de inflexiuni
2. topică strictă (ordinea cuvintelor în propoziție)
3. prepoziții adiționale 
4. mai puține sufixe și prefixe
5. mai puține forme gramaticale

    Pe scurt, limbile analitice sunt mai "simple" și mai asemănătoare NouVorbei.

Familia proto-indo-europeană și tendința de analiticizare

    O observație fascinantă este aceea că limbile descendente din proto-indo-europeană (PIE) par a manifesta o tendință de a deveni din ce în ce mai analitice. Cum am spus la începutul textului, limbile vii evoluează, iar noi putem măsura asta prin diferiți parametri. Un astfel de parametru este gradul de conservare a cazurilor. Se estimează că PIE avea 8 sau 9 cazuri, iar limbile descendente PIE au pierdut cel puțin un caz, majoritatea rămânând doar cu aproximativ 5 cazuri.

    Putem observa și în timp real cum în limba germană cazul Genitiv este treptat înlocuit de Dativ, care îi "acaparează" utilitatea.

    Dat fiind că limbajul ne schimbă drastic felul de a percepe și de a discuta orice, și că putem identifica o tendință de reducere a acestei capacități în timp pentru toate limbile indo-europene, devine din ce în ce mai important să păstrăm o unealtă precum latina în arsenalul nostru.

    În engleză, NouVorba nici nu sună atât de ciudat ("doublethink"), pentru că deja este o limbă analitică, deja a suferit simplificări repetate în istoria ei. În română, NouVorba își păstrează efectul de ridicol pe care Orwell probabil că îl dorea, întrucât româna are o abundență de forme lexicale, iar o astfel de caricatură a unui limbaj iese în evidență imediat.

    Chiar dacă engleza are un fond lexical latin de 60%, secolele au metamorfozat structura ei lingvistică într-o direcție total opusă.

Cum să înveți o limbă străină?

    Fiind bilingv de mic (română și franceză), am avut un avantaj în ceea ce privește parțial achiziția de limbi străine, dar mai ales înțelegerea logicii din spatele limbajului. Prima dată am învățat să vorbesc coerent în franceză, după care am fost expus exclusiv la română pentru un timp de două săptămâni. În aceste două săptămâni de desene animate și vorbit doar în limba română, am absorbit probabil 60%-80% din vocabularului curent. Întrebarea de nota zece: se datorează acest lucru exclusiv neuroplasticității sporite la vârste fragede, sau să fie și ceva legat de însăși metoda aleasă ?

    La școală, am fost confruntat cu metoda care se numește, academic "metoda traducerii gramaticale". Nu voi sta să o explic în detaliu, întrucât toți am avut ghinionul de a interacționa cu ea. Important este că pune accent pe gramatică, memorare brută și realizarea de traduceri. Ce pot să spun sigur este că, după 8 ani de franceză, majoritatea elevilor nu rămân cu mai nimic, iar cei care sunt într-adevăr pasionați ating, orientativ, un fel de versiune nu foarte autentică a comunicării native în limba respectivă. De ce se întâmplă acest lucru?

    Când am primit acces la internet, am început să fiu expus la engleză. Culmea, în acest fel am învățat aproape lipsit de efort să citesc, să ascult și să vorbesc aproape de nivelul nativ. Cum se poate așa ceva? Putem recrea acest lucru în sălile de clasă?

    De ce copiii nu învață gramatică la 6 ani, și totuși pot vorbi impecabil? Este gramatica esențială, oare?

Input comprehensibil

    Cele mai multe studii susțin astăzi că metoda traducerilor gramaticale este probabil cea mai ineficientă, rămânând în școli doar datorită faptului că este ușor să o testezi în mod standardizat.

    Pe de altă parte, adulții, la fel ca și copiii, învață cel mai bine atunci când asociază cuvintele cu un mesaj pe care îl înțeleg. Să luăm un studiu concret: facem două grupuri, cu metode diferite, și vedem cine reține mai multe cuvinte

________________________________________

    Grupul A - Primește, ca la școală, o listă de vocabular de citit înainte, după care parcurge textul dat.

    Grupul B - Primește un rezumat în limba nativă, care descrie în mare textul, după care citește paragraful dat în limba străină. Alături de text, există poze reprezentative pentru conținut.

________________________________________

    Poate nu vă va surprinde că în toate studiile de acest tip, grupul B a avut un succes substanțial mai mare față de grupul A. Un studiu realizat de către Beniko Mason și Nobuyoshi Ae a estimat că 70 de ore de input comprehensibl echivalează circa 290 ore de studiu "tradițional". În alte cuvinte, de 4 ori mai eficient!

   O limbă se învață atunci când înțelegi un mesaj, și asociezi abia mai apoi cu respectiva sintagmă. Ne trebuie ceva care să ofere imersiune directă în limbaj, fără a pune accent pe gramatică și care să introduce termeni noi progresiv, începând de la un nivel cât mai accesibil. De asemenea, trebuie să ofere cât mai mult input posibil, ținta ideală fiind de aproximativ un milion de cuvinte digerate.

    Din fericire, avem și un model de astfel de resursă!

Cartea lui Hans Ørberg

    Toată această călătorie în lumea limbii latine și a învățării unei limbi a început, pentru mine, cu Ørberg, prin cartea sa Lingua Latina per se Illustrata. Ce este remarcabil la acest manual de latină este că nu are absolut niciun cuvânt în altă limbă. Totul este scris exclusiv în limba pe care o înveți.

    Primul capitol începe cu propoziții extrem de simple, asociate cu imagini sugestive.

    Pe măsură ce capitolele înaintează, tot apar cuvinte noi, și nu ai nevoie de niciun dicționar ca să le înveți! Ba chiar este contraindicată utilizarea unuia, întrucât scoate elementul de rezolvare a problemei, când încerci să te prinzi din context ce înseamnă un cuvânt anume. 

    Am fost extrem de surprins cum, în nici o săptămână, ajunsesem să citesc și să ascult propoziții destul de complexe, pe care oamenii de lângă mine nu le înțelegeau, neavând capitolele din urmă parcurse.

Cum să aplici asta altor limbi?

    În primul rând, poți merge pe Comprehensible Input Wiki, să vezi dacă există resurse asemănătoare. Acolo există listă cu toate limbile disponibile și toate cărțile recomandate.

    Din păcate nu există nicio carte chiar ca a lui Ørberg, care să te treacă prin 1800 cuvinte distincte, cu un input total de 35 000 de cuvinte. Nu numai asta, dar cartea lui Ørberg nu are greșeli, și este auto-suficientă, în măsură în care nu există cuvinte pe care nu le poți înțelege din context. Totul este pus la dispoziție.

    Pentru greacă veche, editura Cultura Clasica a publicat Logos, o versiune asemănătoare, dar nu tocmai la fel de ușor de parcurs. Majoritatea cărților de greacă elaborate în acest fel presupun că știi deja fluent limba latină.

    Caută videoclipuri, tutoriale, cursuri legate de alte pasiuni, dar în limba pe care vrei să o înveți. Dacă te pasionează ceasurile, o să înțelegi mai multe cuvinte de specialitate ale unui străin care vorbește specific despre ceasuri.

    Uită-te la seriale în limba țintă, dar asigură-te că și subtitrările sunt tot în acea limbă, altfel creierul tău va fi leneș și nu vei învăța nimic.

Mai multe resurse pentru latină? Cât de departe se poate ajunge?

    Scorpio Martianus a făcut versiune audio la LLPSI (Lingua Latina Per Se Illustrata), extraordinar de valoroasă. Te învață astfel pronunția, pe lângă abilitatea de a asculta și de a citi limba. Tot în același playlist sunt incluse și capitolele corespunzătoare din Colloqvia Personarvm, o colecție auxiliară de povestioare, menite să ofere și mai mult input la fiecare nivel. Un alt material auxiliar este cartea de exerciții, care este recomandată celor ce vor nu doar să citească, ci și să formuleze propoziții în limba latină.

    Volumul 1 din LLPSI, intitulat Familia Romana, este fundația esențială. Volumul 2, Roma Aeterna, ridică substanțial nivelul. Împreună, cele două apropie studentul de un nivel B2. B2, pur și simplu citind două cărți, și câteva materiale auxiliare pe lângă.

Concluzie și rezumat

    Limba latină, fiind moartă, ne permite să avem un instrument de comunicare nemuritor, nesupus schimbărilor lingvistice. De asemenea, ne ajută să percepem și să discutăm lumea prin prisma unei limbi sintetice, într-o lume în care limbile tind sa devină din ce în ce mai analitice, la fel ca în romanul 1984 al lui George Orwell.

    Manualul ideal de limbă străină nu este unul de gramatică, ci unul scris exclusiv în limba respectivă, cu poze și scheme explicative pe margine și dificultate progresiv crescândă. Pentru limba latină, acesta este manualul Lingua Latina Per Se Illustrata al lui Hans Ørberg care, în cele două volume ale sale, crește nivelul cititorului de la zero barat la B2. Orice limbă poate folosi aceeași metodă, cu sau fără manual dedicat, fiind doar o chestiune de selecție a materialelor potrivite nivelului. Odată pusă această bază, trebuie continuată absorbția de material cât mai apropiat de nivelul curent, dar ușor mai dificil, introducând cuvinte noi în aceeași manieră. Scopul este de un milion de cuvinte de input.