Colecționar de idei

 TIMP, MOARTE, ENTROPIE Urmează să îți divulg secretul morții, timpului și sinelui. Moartea nu este ceea ce credem, chiar și în concepția pur naturalistă. Viziunea standard a unui etern nimic, sub forma unui întuneric nesfârșit în timp și spațiu trebuie să fie profund eronată – în fond, cum poate exista experiența acestui nimic în fața morții, adică sistarea oricărei experiențe? Tot ceea ce putem experimenta se află pe axa cronologiei proprii, iar ce iese din acest spațiu de configurații iese, prin definiție, și din experiența în sine. Dacă ai muri și ai fi reînviat peste o mie de ani, ai avea percepția continuității, de parcă nu s-a scurs nicio secundă. De altfel, vedem asta și când dormim, sau când ne gândim la cum ne simțeam înainte de a ne fi născut. Dacă universul ar fi infinit în timp, la un moment dat ar apărea un fenomen de tip creier Bolzmann, moment în care ai relua experiența vieții tale de parcă nu ai fi sistat niciodată din a exista. Așadar tot ceea ce putem experiment...

Se pare că am intrat într-o epocă întunecată pentru prietenie: oricine ai fi, sigur te-ai confruntat cu izolarea socială și singurătatea pe care le creează societatea noastră. Felul în care înțelegem și abordăm ideea de prietenie este absolut distrus. De ce? Pentru că lumea nu mai înțelege esența a ce înseamnă prietenia. Pregătește-te să afli cum prietenia cea mai autentică este egoismul, cum relațiile romantice au distrus prietenia adevărată, și cum toată societatea este organizată în cel mai antisocial mod posibil. Bineînțeles, îți voi explica și cum anume am reușit să depășesc toate problemele astea, și cum o poți face și tu, la rândul tău, pentru că există o cheie foarte simplă care pune toate soluțiile în mișcare. Povestea mea Eu am fost foarte privilegiat, în ceea ce privește prieteniile. Am început aproape din start cu o gașcă enorm de mare de prieteni. Dar cum am ajuns să am așa tovarăși? Ei, când eram mic, am copilărit la țară, undeva în mijlocul Carpaților. Peste tot pe und...

Nimeni nu înțelege cu adevărat schizofrenia. Este, probabil, cea mai fascinantă și totuși elusivă boală dintre toate. Halucinații, paranoia, delir psihotic. DSM-5, Manualul standard de diagnostic al tulburărilor mentale, eșuează grav când vine vorba de a explica orice legat de natura schizofreniei. Și chiar și când vine vorba de diagnosticul bolii, nu există nimic obiectiv. Citez: „La ora actuală nu există teste radiologice, de laborator sau psihometrice care să confirme diagnosticul.” Nu putem detecta obiectiv nici prezența, dar nici măcar absența bolii. Imaginează-ți asta: nu poți dovedi că o boală există sau nu, dar totuși dai un tratament pentru ea. Cum ți se pare? Totuși, știm sigur că există ceva. Dacă vorbești cu o persoană schizofrenică, te prinzi imediat că ceva nu e în regulă. Dar cum ar fi dacă ceva ne-a scăpat, în toată căutarea de a analiza științific schizofrenia, ca pe o boală? Cum ar fi dacă ai putea înțelege chiar acum, în momentul ăsta, cum se simte schizofrenia? Preg...

 Când trecem de la imaginea unui călăreț stăpânind un cal, un organism viu, la cea a unui șofer la volanul unei mașini, avem mai mult decât o simplă schimbare tehnologică. Avem un simbol al unei tranzițiii culturale majore, care îți poate schimba total înțelegerea despre psihologia civilizației noastre. Pregătește-te să afli cum mijloacele noastre de transport reflectă nu doar progres tehnologic, ci și o tranziție culturală unică în istorie. Vom explora religia originală a europei, sursa valorilor noastre, și ce am pierdut pe parcurs, trecând metaforic de la cai la mașini. Ce înseamnă să călărești? În Evul Mediu, nobilii, aristocrații erau cei care învățau să călărească, pentru că era considerată o parte esențială a educației lor. Dacă nu ești capabil să stăpânești un cal, nu vei fi capabil să stăpânești nici o țară. Ceva ceva știau ei, de li se părea evident necesar să înveți asta ca să fii un lider veritabil. Călăritul este mai mult decât o metodă de transport. Este o relație înt...

Suntem obsedați de suferință, dar cultura modernă nu o înțelege. Avem o idee atât de profund eronată când vine vorba de suferință, încât nici măcar nu mai e de mirare că nu suntem capabili să o depășim. Cioran, Schopenhauer, Kafka, Noica, Hesse, toți intelectualii ăștia sunt niște fraieri, pentru că sunt total pierduți în suferință, iar atitudinea lor depresivă a transformat viziunea modernă. Suferința este centrală în viața noastră, și totuși nu avem idee cum să o abordăm. Dar dacă ești puțin atent, și știi unde să te uiți, vei da peste niște informații cheie, care te vor ajuta nu numai să înțelegi cu adevărat care este natura suferniței, de unde vine ea, dar și cum anume să o depășești, și ce să faci cu ea.  Așa că pregătește-te să afli cum depresia poate fi cel mai bun lucru pentru tine, cum suferința nu trebuie abolită dacă vrem să continuăm să existăm, și care sunt cele două mari tabere, două mari perspective de abordare a suferinței. După ce înțelegi toate astea, îți voi expl...