Colecționar de idei

Se pare că am intrat într-o epocă întunecată pentru prietenie: oricine ai fi, sigur te-ai confruntat cu izolarea socială și singurătatea pe care le creează societatea noastră. Felul în care înțelegem și abordăm ideea de prietenie este absolut distrus. De ce? Pentru că lumea nu mai înțelege esența a ce înseamnă prietenia. Pregătește-te să afli cum prietenia cea mai autentică este egoismul, cum relațiile romantice au distrus prietenia adevărată, și cum toată societatea este organizată în cel mai antisocial mod posibil. Bineînțeles, îți voi explica și cum anume am reușit să depășesc toate problemele astea, și cum o poți face și tu, la rândul tău, pentru că există o cheie foarte simplă care pune toate soluțiile în mișcare. Povestea mea Eu am fost foarte privilegiat, în ceea ce privește prieteniile. Am început aproape din start cu o gașcă enorm de mare de prieteni. Dar cum am ajuns să am așa tovarăși? Ei, când eram mic, am copilărit la țară, undeva în mijlocul Carpaților. Peste tot pe und...

Nimeni nu înțelege cu adevărat schizofrenia. Este, probabil, cea mai fascinantă și totuși elusivă boală dintre toate. Halucinații, paranoia, delir psihotic. DSM-5, Manualul standard de diagnostic al tulburărilor mentale, eșuează grav când vine vorba de a explica orice legat de natura schizofreniei. Și chiar și când vine vorba de diagnosticul bolii, nu există nimic obiectiv. Citez: „La ora actuală nu există teste radiologice, de laborator sau psihometrice care să confirme diagnosticul.” Nu putem detecta obiectiv nici prezența, dar nici măcar absența bolii. Imaginează-ți asta: nu poți dovedi că o boală există sau nu, dar totuși dai un tratament pentru ea. Cum ți se pare? Totuși, știm sigur că există ceva. Dacă vorbești cu o persoană schizofrenică, te prinzi imediat că ceva nu e în regulă. Dar cum ar fi dacă ceva ne-a scăpat, în toată căutarea de a analiza științific schizofrenia, ca pe o boală? Cum ar fi dacă ai putea înțelege chiar acum, în momentul ăsta, cum se simte schizofrenia? Preg...

 Când trecem de la imaginea unui călăreț stăpânind un cal, un organism viu, la cea a unui șofer la volanul unei mașini, avem mai mult decât o simplă schimbare tehnologică. Avem un simbol al unei tranzițiii culturale majore, care îți poate schimba total înțelegerea despre psihologia civilizației noastre. Pregătește-te să afli cum mijloacele noastre de transport reflectă nu doar progres tehnologic, ci și o tranziție culturală unică în istorie. Vom explora religia originală a europei, sursa valorilor noastre, și ce am pierdut pe parcurs, trecând metaforic de la cai la mașini. Ce înseamnă să călărești? În Evul Mediu, nobilii, aristocrații erau cei care învățau să călărească, pentru că era considerată o parte esențială a educației lor. Dacă nu ești capabil să stăpânești un cal, nu vei fi capabil să stăpânești nici o țară. Ceva ceva știau ei, de li se părea evident necesar să înveți asta ca să fii un lider veritabil. Călăritul este mai mult decât o metodă de transport. Este o relație înt...

Suntem obsedați de suferință, dar cultura modernă nu o înțelege. Avem o idee atât de profund eronată când vine vorba de suferință, încât nici măcar nu mai e de mirare că nu suntem capabili să o depășim. Cioran, Schopenhauer, Kafka, Noica, Hesse, toți intelectualii ăștia sunt niște fraieri, pentru că sunt total pierduți în suferință, iar atitudinea lor depresivă a transformat viziunea modernă. Suferința este centrală în viața noastră, și totuși nu avem idee cum să o abordăm. Dar dacă ești puțin atent, și știi unde să te uiți, vei da peste niște informații cheie, care te vor ajuta nu numai să înțelegi cu adevărat care este natura suferniței, de unde vine ea, dar și cum anume să o depășești, și ce să faci cu ea.  Așa că pregătește-te să afli cum depresia poate fi cel mai bun lucru pentru tine, cum suferința nu trebuie abolită dacă vrem să continuăm să existăm, și care sunt cele două mari tabere, două mari perspective de abordare a suferinței. După ce înțelegi toate astea, îți voi expl...

                              Într-un fel, mi-am construit un panteon personal – o masă de „zei” cognitivi cu care mă pot sfătui. Am studiat într-atât lucrările și viziunile diferitor gânditori, prieteni și alți oameni demni de considerație intelectuală, încât îi pot simula în mintea mea. Pot să îmi pun întrebarea „Ce ar spune Nietzsche, sau Goethe, sau Raptor , sau Orion, sau Stirner?”. Pot convoca oricând forța lor intelectuală și să o folosesc drept lentilă de analiză în orice situație.                 Așa mi-am construit și propria filosofie, înglobând ceea ce mi-a plăcut de la mentorii mei intelectuali și reconciliind ideile lor, la masa de discuții a minții mele.                    Totuși, acest proces cognitiv nu mai este făcut evident membrilor societății noastre. Nu mai este ceva c...

               Să luăm o foaie goală de hârtie. Dacă începi să desenezi pe ea câteva linii, ai „creat” ceva din „nimic”. Dar dacă ai continua să desenezi linii la nesfârșit? Dacă ai încerca să desenezi „totul”? La un moment dat, în loc să aducă ceva nou, fiecare linie pe care o adaugi ar începe să șteargă informație. Complexitatea informației de pe foaie, în loc să crească la infinit, atinge un punct maxim, după care începe să dispară, la fel cum a apărut. Pe măsură ce umpli mai tare foaia, ea devine din nou goală. La început aveai o foaie albă, goală, apoi ai desenat ceva pe ea. La final rămâi cu o foaie plină de marker negru, însă într-un sens a devenit din nou goală. Aveai „nimic” și ai tot adăugat ceva, sperând să atingi „totul”, însă te-ai întors la nimicul de care fugeai.                 Acest mic experiment ne relevă un principiu fundamental, care stă ascuns în spatele tuturor fațetelor...