Muzica - cum să îți stingi toate gândurile
Oamenii iubesc muzica, atât pentru stimulul în sine, cât și pentru cum gusturile muzicale contribuie la identitatea personală.
Mi se pare îngrijorător, însă, faptul că muzica pare a afecta drastic felul în care ne comportăm în viața cotidiană, prin abilitatea ei de a reduce volumul de gânduri pe care le-ar produce mintea.
În primul rând, să îți pui căștile în urechi și să acoperi zgomotele din jur încurajează o disociere de lume, o desprindere de realitate ce poate părea atrăgătoare: poate preferi să asculți o piesă din albumul preferat, în loc să auzi motorul autobuzului. Poate așa ai și o scuză de a ignora potențialele interacțiuni cu alți oameni, pentru că, bineînțeles, nu auzi.
De asta există tendința interesantă a persoanelor depresive de a iubi muzica și de a o apăra ca pe propriul copil. Este calea lor de scăpare spre o lume unde realitățile care îi doboară sunt amuțite și înlocuite cu o linie melodică.
Pe lângă disocierea pe care o provoacă, muzica este, de asemenea, un buton care stimulează emoții. Asculți o piesă și îți induce o stare afectivă.
Această stimulare în două straturi (sunet și emoție) te desensibilizează la tonalitatea vieții cotidiene, care este mult mai calmă și mai neutră decât emoțiile intense pe care le poate provoca o piesă.
Dacă folosești muzica de fiecare dată când ai nevoie să faci ceva efort, și ai nevoie ca ea să îți trezească starea de vivacitate și energie, trișezi și te dezobișnuiești din a întreprinde acțiuni dificile, care necesită efort. Emoțiile bune trebuie să fie răsplata unei acțiuni, dar dacă apeși butonul de emoție pozitivă înainte de a face ceea ce trebuie, anulezi o bună parte din elanul pe care l-ai fi putut avea. Trebuie să fii capabil de a te bucura de efort independent de injecția de adrenalină a unei piese agitate.
Muzica poate fi o unealtă utilă în reglarea emoțiilor, însă problema e că, de multe ori, rezultatul nu este reglarea, ci consumarea și anihilarea lor: dacă sunt plin de elan și apelez imediat la muzică, ea mă va păcăli că fac ceva și voi avea opțiunea de a mă simți în plină acțiune, chiar și atunci când nu fac nimic. Dacă, în schimb, ai pune toată energia pe care o ai înspre a face ceva concret, și nu ai răsufla-o prin ascultatul de melodii pe shuffle, ai avea doar de câștigat.
Nietzsche are o colecție considerabilă de citate despre muzică, dintre care cel mai faimos este probabil "Viața fără muzică ar fi o greșeală." Ce nu trebuie să uităm este că el trăia într-o lume în care muzica nu era o banalitate, ci un eveniment special, realizat de maeștri care și-au dedicat viața înspre performanțe formidabile. Dacă voiai să asculți muzică, trebuia să te așezi la pian, sau să iei în mână vioara sau orice alt instrument, și să recreezi piesa pe loc. Dacă puteai merge la operă sau filarmonică, era o experiență specială, în timp ce astăzi poți asculta orice în căști, după doar câteva click-uri.
Când asculți muzică nu te mai gândești la nimic, pentru că îți omoară gândurile. Chiar dacă te gândești la ceva, dacă ești atent vei vedea că "volumul" gândurilor este dat cu mult mai jos, iar de multe ori gândurile sunt circulare și repetitive, fără a fi cu adevărat experimentate în mod conștient.
Dacă ești tânăr, gândește-te la drumul tău către și înapoi de la școală sau facultate. Poate porți căști toată ziua și, când ajungi la muncă/facultate/școală ești obligat să le dai jos, iar totul se simte ca o smulgere brutală și nedorită din lumea în care te plonjase muzica.
Poate că în ziua respectivă ai fost anxios, așa că în secunda în care ieși din clasă îți înfunzi la loc urechile și lași muzica să te distragă toată ziua. Nu funcționează, iar seara albumul preferat se simte ca un drog la care ai toleranță și și-a pierdut efectul. În secunda în care dai jos căștile și încerci să adormi, dau năvală peste tine toate gândurile și nu mai poți adormi, pentru că în sfârșit ai lăsat creierul să învârtă rotițele fără să îl amuțești cu muzică. Te gândești cum te-ai certat cu cineva la începutul zilei și ai rămas afectat până acum, dar pentru că ai amânat inconștient introspecția, te trezești în final cu avalanșa de gânduri care fermentau în fundalul minții tale amorțite de stimuli.
Încearcă, data viitoare când stai în autobuz, mașină sau mergi un drum lung, să nu asculți nimic. Observă firul propriei gândiri și ce idei îți vin. Când plutești în spațiul dintre două activități, în momentele acestea de tranzit cu diferite mijloace de transport, anumite idei și intuiții pot prinde contur, și te pot informa cu privire la propriile stări, sau pot duce înspre gânduri total noi.
Fii cu urechile deschise, poate vei auzi pe cineva care are nevoie de ajutor și îți vei face un prieten. Lumea se va uita altfel la tine când nu va presupune automat că ești surd.
Problema nu e în a asculta muzica, ci în a o folosi constant drept cale de scăpare, și de a avea neîncetat tentația în buzunar. Scapi de lume, fie e tristă, plictisitoare sau enervantă, și îți apeși butonul preferat care abia se mai simte. Ești atât de distras de sunetul butonului emoțional, încât mintea ta nu mai produce gânduri și trece pe modul de hibernare.
Dar cum, când și cât să ascultăm muzică, atunci? Întâi de toate, trebuie să învățăm să amânăm răsplata și să ne-o "administrăm" abia la finalul activităților. După o zi lungă de muncă și de gândit, o piesă poate fi ca un mic desert de relaxare la finalul efortului. Iar în loc de a asculta piese pe sărite, încearcă să asculți albumul întreg, așa cum a fost el conceput (I'm looking at you, "The Dark Side of the Moon"). Trateaz-o ca pe o experiență de care te bucuri ocazional, nu ca pe o linie de cocaină din care tragi până la epuizare.
Ascultă pentru a o studia, fie că îți dorești să cânți la un instrument și să creezi tu însuți muzică, sau că îți dorești o cultură generală mai vastă.
Apelează la muzică atunci când te poate ajuta să fii mai prezent și să te concentrezi mai bine, nu invers.
Mergi la concerte, la filarmonică, la operă și regăsește acel sentiment de "special" care însoțea, cândva, experiența.
Comentarii
Trimiteți un comentariu