Cum să înveți pian de unul singur
Cum folosești acest curs?
Aici găsești o listă cu exerciții și obiective pe care să le atingi. Dacă eu am învățat singur, poți și tu, nevoie doar de răbdare și disciplină. Voi încerca să evit tot ce nu este 100% necesar, dar voi trece în revistă câteva noțiuni introductive.
În acest curs, nu abordez repertoriul decât la final. Bineînțeles, cel mai direct mod de a începe ar fi să iei piese și să le înveți fără nicio pregătire teoretică. Acest lucru poate funcționa, dar te poate aduce și în ipostaza în care știi multe piese, dar ai impresia că nu înțelegi ce cânți. Nu numai asta, dar poate fi o metodă destul de lentă.
Din acest motiv, eu recomand să înaintezi prin cursul meu cât simți că ai chef, apoi să te reîntorci la lucrat repertoriu, pentru a reveni ulterior la cursul de față. În felul ăsta, ai timp să digeri informația și să se decanteze în mintea ta.
Poți, de asemenea, să parcurgi întâi exercițiile practice de aici, înainte de a trece la piese propriu-zise. Tu trebuie să judeci dacă vei simți suficientă satisfacție doar din lucru teoretic și exerciții. Majoritatea oamenilor se lasă, dacă nu simt că pot cânta măcar câteva piese într-un timp rezonabil. Eu îți las ție această decizie, și prezint în cele ce urmează abilitățile cele mai utile de deprins, care conduc la o înțelegere a ce înseamnă pianul, muzica și cum să le stăpânești.Am adăugat câteva considerații cu privire la noțiuni de tehnică și de ureche muzicală, pe care le-am amplasat strategic înspre finalul cursului. Deși ele sunt esențiale, e mai important la început să înțelegi ce vrei să faci, pentru ca abia apoi să îți pui întrebarea "cum execut tehnic?". Cât despre urechea muzicală, o vei deprinde indiferent dacă vrei sau nu, însă există câteva trucuri pe care le-am notat la rubrica în cauză.
Mult succes și spor la cântat!
Ce este sunetul?
Sunetul este o vibrație în aer pe care o percepem cu ajutorul urechilor. Dacă faci aerul să vibreze, obții un sunet.
Sunetul are câteva proprietăți importante:
1. Frecvența, sau înălțimea sunetului: cu cât frecvența vibrațiilor crește, cu atât sunetul este mai înalt. O coardă mai scurtă va vibra mai repede decât una lungă, pentru că unda de energie are o distanță mai scurtă de parcurs și face mai multe călătorii de-a lungul corzii per unitate de timp. De aia chitariștii apasă cu degetul pe coardă, ca să o scurteze și să ridice frecvența sunetului, producând o notă mai înaltă. Drept exemplu, putem să ne gândim la un chițăit de șoarece ca fiind înalt, în timp ce un trombon sau o lovitură în lemn sunt sunete joase.
2. Amplitudinea - corespunde volumului. La pian, apeși mai tare clapa, ciocanul lovește mai tare coarda pianului și coarda oscilează la fel de repede, dar mult mai amplu, mai lăbărțat.
3. Timbrul - e o proprietate mai complexă, pe care nu o vom detalia prea mult. Este diferența dintre cum sună o notă la pian, și cum sună aceeași notă, cu aceeași înălțime și același volum, însă pe o vioară sau un alt instrument. De asemenea, vocile oamenilor diferă nu doar prin înălțime, ci și prin anumite calități specifice fiecărei voci în parte. Timbru diferit = alt tip de voce/instrument.
Ce este pianul?
Pianul este un instrument muzical, care produce sunet cu ajutorul unor corzi lovite de ciocane, care sunt la rândul lor activate de clape. Apeși clapa, iese sunetul.
Pianul digital este un pian care produce sunetul respectiv folosind un chip și niște matematică specială, exteriorizând sunetele printr-un difuzor, sau prin căști.
Pianul electric este cu totul altceva: e un pian ale cărui ciocănele lovesc niște plăci de metal. Fiecare plăcuță de metal are un electromagnet care măsoară vibrația plăcuței și o convertește în sunet.
Ce au în comun toate este organizarea notelor: dispun de o claviatură, cu note de la stânga la dreapta, grupate în albe și negre. Unele au mai multe clape, altele mai puține. Altele au clape mai ușor de apăsat decât un pian normal.
Ce pian îmi trebuie?
Poți învăța foarte multe lucruri și pe cel mai slab pian, dacă are măcar 2 octave (24 clape), dar cel mai bine ar fi să îți cumperi direct un pian cu 88 de clape cu greutate (88 weighted keys), pentru că îți permite să înveți cea mai mare gamă de piese și tehnici. Bineînțeles, să dispui de un pian acustic ar fi varianta ideală.
Topografia pianului
În primul rând, trebuie să înțelegem cum sunt așezate notele pe un pian.
După cum am precizat anterior, aceste octave sunt puse cap la cap:
Am tras linii colorate diferit deasupra fiecărui bloc, pentru a le diferenția. Noi trebuie însă să le putem distinge fără astfel de ghiduri ajutătoare. Aici ne ajută notele negre. Notele negre nu sunt speciale cu nimic, nu au niciun sunet mai aparte, sunt tot note. Ele arată diferit doar pentru a ne ajuta să ne orientăm. Astfel, sunt puse în blocuri alternative de câte 2 și câte 3.
Fiecare octavă de pian începe cu nota albă de dinaintea unui bloc de 2 note negre. Mergi la pian și încearcă să vizualizezi asta în mod activ.
Acum, ceva foarte important: din moment ce se repetă aceste blocuri, și notele se repetă!
Vom înțelege asta mai târziu, dar momentan, trebuie să știi că numele pe care îl are prima notă din primul bloc, îl are și prima notă din oricare alt bloc. Mai concret:
Toate notele pe care le-am marcat sunt nota Do!
Pe toată claviatura, notele cresc în înălțime de la stânga la dreapta. Apasă note aleatoriu să auzi cu propriile urechi acest lucru. Ei, toate clapele marcate de mine sunt Do-uri, dar sunt Do-uri la diferite înălțimi. Poți să le gândești la note ca fiind culori: Do este o anumită culoare, Re este altă culoare, și aceste culori pot avea diferite luminozități.
Numele notelor
Fiind din România, cel mai probabil ai auzit deja:
Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si
Cu toate acestea, mai există un mod de a numi notele, care este mai util, și este indispensabil:
C, D, E, F, G, A, B
Do este C, Re este D și așa mai departe. De ce Do nu este A? Din cauza unor chestii istorice mai complexe. Irelevant. Învață-le la perfecție și apoi treci mai departe. Am să îți spun și cum să le înveți, întâi cognitiv, apoi la nivel practic, pe pian, dar toate astea la finalul capitolului. Întâi trebuie să învățăm numele tuturor notelor, inclusiv cele negre.
Uite-le pe toate aici, notate. Acum hai să disecăm imaginea. Notele albe sunt CDEFGAB, așa cum am spus mai sus. Același lucru cu Do Re Mi Fa Sol La Si.
Nota neagră dintre C și D poate fi numită fie C# (mai sus de C), fie Db (mai jos de D). Între E și F nu ai notă, deci E# (mai sus de E) ar fi F, iar Fb ar fi E. La fel și între B și C.
FOARTE IMPORTANT! Pe pian avem 12 note care se repetă, nu cele 7 din do-re-mi-fa-sol-la-si. Și notele negre sunt note, și nu au nimic diferit! Sunt făcute negre ca să ne putem orienta pe pian în funcție de ele.
*********************
Exercițiu 1: deschide link-urile de mai jos, și apasă pe pian notele afișate, în ordine. Nu contează că îți ia mult la început. Poți folosi drept referință poza de mai sus, până îți intră în cap. Fă asta până găsești notele fără să trebuiască să le gândești.
Note albe și note negre cu diez
Note albe și note negre cu bemol
Odată ce le zbârnâi la perfecție, ia din nou videoclipurile și, de data asta, tradu din CDEFGAB în Do Re Mi Fa Sol La Si. Exemplu:
Mai concret, câteva exemple:
Un ton înseamnă două semitonuri.
Exemple:
*********************
Exercițiu 2: Treaba ta, acum, este să le stăpânești pe astea cum ai stăpânit și notele. Ia aceleași videoclipuri de mai sus, dar de data asta apasă (sau spune cu voce tare) nota care este un semiton peste cea afișată. Când simți că ai stăpânit și asta, fă același lucru, dar cu un ton mai sus decât nota de pe ecran. Apoi repetă toate astea, dar în jos. Nu trebuie să faci videoclip-urile chiar în întregime, aici o să se prindă repede de tine. Atașez din nou link-urile mai jos:
O noțiune pe care o poți întâlni des atât pe internet, cât și în curicula școlilor de muzică este intervalul muzical. În învățământul formal, ți se impune să le înveți pe de rost. Deși acest lucru este deosebit de util, nu cred că este încă necesar, și voi prezenta ulterior o alternativă mai bună de parcurs mai întâi. Cu toate acestea, chiar dacă nu ne punem să învățăm acum să le recunoaștem după ureche pe toate, trebuie să înțelegem ce sunt.
Semitonul și tonul sunt tot niște intervale. Te-ai deplasat de la o notă la alta, pe o distanță prestabilită. Acea distanță dintre note este intervalul.
Intervalele pot fi mai mici, sau mai mari. Un ton e un interval mai mare decât un semiton. Există și intervale mai mari de atât. Cvinta, de exemplu, este un interval de 7 semitonuri. Dar noi nu așa o gândim și nu așa trebuie să o vedem pe pian.
Iată aici un tabel complicat cu toate, pentru referință:
FOARTE IMPORTANT! Nu te speria! Nu trebuie să le tocești chiar acum, îți vor intra în cap fără să vrei la un moment dat, dacă le tot cauți când nu mai știi care și cum era.
Cele mai importante de care ar trebui să știi sunt:
> terța mare (sinonim cu terța majoră) = M3
Dacă iei o melodie, și muți totul cu o octavă mai sus, va suna mai înalt, dar o vei recunoaște ca fiind aceeași melodie.
*********************
Exercițiu 3: Ia din nou videoclipurile, și, de data asta, cântă octave. Exersează până îți vine extraordinar de ușor.
Exercițiu 4: Repetă exercițiul 3, dar cu cvinte. Te va ajuta foarte, foarte mult mai târziu, când vei vrea să faci acorduri!
Bonus: Dacă te simți viteaz/vitează, încearcă și cu terțele. Pe astea le vei învăța intuitiv la acorduri oricum.
*********************
Disonanța și consonanța
Contează foarte mult cum sună notele împreună. Cel mai de bază nivel la care putem examina acest lucru este consonanța și, în antiteză cu ea, disonanța.
Două note sunt consonante dacă sună frumos împreună, de parcă se contopesc. Cu cât se contopesc mai tare, cu atât sună mai armonios.
*********************
Exercițiu 5: Mergi la pian și încearcă mai multe intervale. Compară următoarele intervale, pornind de pe un C:
P5 cu octava
m3 cu M3
*********************
Dacă nu ai sesizat nicio diferență, nu te îngrijora. În timp ți se va părea evident.
2. Short despre intervale cu exemple,
3. Toate intervalele, cu unda de sunet vizualizata și raportul matematic dintre unde. Cu cât e mai simplu raportul, cu atât e mai frumos sunetul
Înainte de a trece la treburile serioase, vreau să prezint conceptul de pian mental. Pianul mental este pianul din mintea ta, și cu cât îl înțelegi mai bine, cu atât o să te pricepi mai bine la pian. Mintea ta este cea care produce muzica, deci pe ea trebuie să o antrenezi. Asta înseamnă că poți exersa pianul și când nu ai un pian de față.
Pentru început, să spui o notă aleatorie și apoi să poți vizualiza în cap unde s-ar afla pe pian este nivelul 1 de pian mental. După, încearcă să numeri intervale în cap, fără să vezi pianul. Care notă este o cvintă mai sus de C? dar o cvintă mai jos de B?
Nu trebuie să faci asta chiar acum, dar în timp trebuie să dezvolți această capacitate. Antreneaz-o în autobuz, când te plictisești la școală, facultate, muncă, atunci când speli vasele etc.
Pe măsură ce înveți structuri mai complexe, cum ar fi acordurile și gamele, încearcă să le vizualizezi în cap.
Te va ajuta enorm. Acesta nu este un pas pe care îl faci acum și treci mai departe, ci o abordare de care nu trebuie să te desprinzi deloc de-a lungul întregului proces.
Dacă mă întrebi care sunt cele mai importante elemente de teorie muzicală, trebuie să spun: numele notelor, acorduri, game, ritm. Aici vom aborda esența muzicii. Dacă înțelegi gamele, înțelegi muzica. Asta se aplică tuturor instrumentelor muzicale.
Gamele sunt ca o paletă de culori: când pictezi, în loc să folosești absolut toate culorile existente, folosești o paletă restrânsă, pentru că este mai simplu să faci să arate bine. Astfel, în analogia noastră, în loc să cânți folosind toate cele 12 note dintr-o octavă, alegem o gamă mai restrânsă de note din care să cântăm.
Când ai mai puține opțiuni, este mai ușor de ales, din cauza asta gamele simplifică mult treaba.
Există game cu 7 note, cu 8 note, cu câte vrei tu, dar cele mai populare sunt gamele cu 7 note și gamele cu 5 note.
Cea mai importantă gamă este gama majoră. În română, în tratatele de armonie, o veți mai găsi sub numele de "modul major", iar în engleză "major scale".
Îmi place numele în engleză, pentru că ilustrează mai bine ce este gama: o scală de note ce urcă progresiv.
Voi explica cum sunt construite gamele, apoi voi atașa câteva videoclipuri cu explicații vizuale excelente, fără de care ar fi greu de înțeles doar textul. Asta constituie partea de înțelegere, dar după te voi învăța și cum să le vezi pe pian instantaneu, fără toate calculele astea de mai jos. Ele sunt totuși esențiale pentru a înțelege de unde vin gamele.
Să luăm din nou pianul:
Cum ar fi dacă am porni de pe C, dacă tot e prima notă, după care am alege doar notele albe, până ajungem din nou la C? Întâmplător, această selecție de note constituie C major (Do major).
Bun, dar hai să vedem care este tiparul care o definește. Putem gândi această înșiruire de note ca o succesiune de intervale muzicale. Hai să vedem câte note sar pentru fiecare pas în sus pe gamă:
Dacă ai numărat bine, ar trebui să sune cam așa:
TTSTTTS
Acesta este tiparul gamei. Un mod și mai corect ar fi să ne imaginăm notele albe și negre ca o succesiune de becuri identice (pentru că nu e diferență între notele albe și cele negre), iar gama noastră aprinde doar anumite becuri:
(dacă ești pe telefon, întoarce ecranul pe orizontal)
Aici vedem toate cele 12 note dintr-o octavă, și am aprins pe cele ce corespundeau tiparului TTSTTTS.
Acum, imaginează-ți că vreau să construiesc gama majoră, dar de pe altă notă, să spunem D. Pe scurt, vreau să văd care e D major.
Pot să o construiesc în două moduri: ori încep de pe D și aplic același tipar de tonuri și semitonuri, ori decalez becurile până când primul ajunge pe D. În cazul de față, decalez becurile cu două la dreapta.
Acum hai să vedem cum ar arăta pe pian:
Putem vedea că nu mai avem un tipar exclusiv format din note albe. Odată decalat, începe să "calce" și pe notele negre.
Așa cum am procedat acum, putem proceda pentru toate cele 12 note, făcând o gamă majoră pentru fiecare: C major, C# major, D major, D# major, E major etc.
Dacă vei cânta succesiv la pian aceste note, vei auzi că sună a "do-re-mi-fa-sol-la-si-do", pentru că ce cântam noi când eram mici nu era altceva decât gama majoră.
De pe oricare notă pleci, dacă o construiești bine, gama majoră va suna LA FEL! Chiar dacă e deplasată puțin mai sus, o să sune tot a "do-re-mi-fa-sol-la-si-do", pentru că se păstrează intervalele dintre note.
Aici se ascunde un secret esențial în muzică: nu contează notele în ele însele, cât contează intervalele dintre notele pe care le cânți. Cum am zis și cu octavele mai devreme, dacă muți o melodie (o succesiune de note) cu o octavă mai sus, tot aceeași melodie va fi. La fel și la game! Dacă muți o melodie în altă gamă, va suna la fel, dar puțin mai înaltă sau mai joasă.
2. VIDEO FOARTE IMPORTANT DE VĂZUT, DE PREFERAT DE CÂT MAI MULTE ORI!
3. Apoi uită-te la ăsta, despre note
Bonus: A Study of Scales - Ian Ring
Dar ce facem noi cu gamele astea?
În primul rând, va trebui să le memorezi pe toate. Scopul este să poți să le cânți pe toate, cu ambele mâini deodată, fără efort. Asta constituie partea tehnică. Partea mentală este să te uiți la pian și să poți vizualiza orice gamă foarte ușor, fără să trebuiască să cânți succesiunea din memorie musculară ca să o poți vizualiza.
Înainte de asta, trebuie să ne dezmorțim degetele, cu primul exercițiu simplu de tehnică:
*********************
Exercițiu 6: Five Finger Scale
Degetele mâinilor sunt numerotate astfel:
Să luăm întâi mâna dreaptă: vei apăsa, în ordine, notele albe de la C la G (Do -> Sol), folosind degetele de la 1 la 5. Cu 1 apeși C, cu 2 D, cu 3 E, cu 4 F și cu 5 G.
Caută o aplicație cu un metronom, sau cumpără un metronom fizic. Acesta va scoate un ticăit regulat, la viteza pe care o setezi. Pornește metronomul la o viteză joasă, să spunem 50 sau 60 bpm. Acum apasă notele, cum am spus mai sus, dar una per tic. Odată ce ai stăpânit în sus, fă același lucru în jos. Când poți face în sus și în jos legat, crește viteza metronomului. Dacă ajungi la 100 bpm, e suficient.
Acum repetă pentru mâna stângă, o octavă mai jos. Digitația va fi invers: C cu 5, D cu 4, E cu 3, F cu 2, G cu 1. Când poți face mâinile la perfecție separat, începe să exersezi cu ambele. Pune metronomul la 40 bpm, sau și mai lent dacă ai nevoie, și exersează până îți ies perfect împreună.
Posibil să dureze câteva zile până îți intri în mână cu acest exercițiu. Posibil să îți iasă din prima. Pentru fiecare este diferit. Nu te grăbi. Contează să execuți cât mai corect.
*********************
Odată ce ai stăpânit acest mic exercițiu, ne putem întoarce la game. Problema la ele este că sunt 7 note, iar tu ai doar 5 degete. Asta înseamnă că, undeva, trebuie să îți miști tu mâna și să te reîntorci la primul deget.
Atașez un tabel cu digitațiile corecte:
*********************
Exercițiu 6: Gamele majore pe o octavă
Treaba ta e în felul următor: învață C major cu fiecare mână în parte, apoi încearcă să le faci împreună, până îți iese. Odată ce ai terminat, treci la următoarea gamă. Așteaptă-te să dureze măcar o săptămână. Eu aș sta prima zi pe C, poate și a doua. Apoi tot așa la C# și D, dar după le-aș lua câte două măcar pe zi. Vezi și tu cu ce ritm de lucru te împaci.
Nu uita să folosești metronomul, altfel nu se pune.
FOARTE IMPORTANT! Cum se exersează cu metronomul, cum devii rapid într-un mod cât mai eficient
Odată ce ai terminat de învățat gamele, și le poți executa la perfecție, cu ambele mâini concomitent, pe o distanță de o octavă, vei avea o bază tehnică bună.
Eu încă le folosesc drept încălzire: prima chestie când mă pun la pian este să cânt toate gamele majore, cu ambele mâini, urcând și coborând o octavă. Uneori mai fac și pe 2 sau mai multe octave, în funcție de cât chef am, sau dacă simt că ar trebui exersate și alea.
Recomand să faci game cât mai des posibil, până îți sunt bătătorite în cap.
*********************
Ne apropiem de final cu gamele astea, după care totul va începe să se lege.
Pentru încheiere, vreau să mă asigur că le înțelegi cu adevărat, și că le poti vizualiza și cu ochii închiși. Cum faci asta?
În primul rând, să ignorăm nota de pe care pornește gama. Marchează cu un creion, sau cu un post-it, notele dintr-o gamă, dar fă-le să încapă între două note C.
Uite gama Eb major, normală (pornesc pe Eb și termin pe Eb):
Uite-o din nou, EXACT ACELEAȘI NOTE, dar încadrată între C și C:
Acum, hai să decupăm tot ce e în afara unei octave.
Ce vreau să vezi aici: un grup de note în jurul celor 2 negre, și un grup de note în jurul celor 3 negre, separate de o linie între E și F.
Dacă privești așa, e mai ușor să reții ce note sunt în gama ta: în primul bloc de note, ai două albe, apoi una neagră. În al doilea bloc de note, ai două albe, apoi două negre.
Aici e secretul vizualizării gamelor.
*********************
Exercițiu 7: Ia gama D major, și apasă aleatoriu note din ea. Nu contează ce note, contează doar să fie aleatorii, și să fie din gamă. Așa o să îți obligi creierul să vadă gama cum am descris mai sus. Apoi fă toate gamele.
Exercițiu 8: Acum încearcă cu două degete, note diferite.
*********************
Gamele minore
Dacă iei o gamă majoră și cânți toate notele ei, dar pornind de pe a 6-a notă, obții un alt tipar, care se numește gamă minoră.
Nu cred că e esențial să le tocești acum, pentru că practic sunt tot aceleași forme ca la gamele majore, doar că trebuie să știi de ele.
A minor este relativa minoră a lui C major, pentru că dacă iau notele din C major și le cânt de la A în sus, obțin A minor.
Poți face asta cu orice gamă.
Poți chiar să pornești de pe altă notă decât a 6-a, și să obții alte "moduri" ale gamei majore. Vom aborda asta mult mai târziu, dar e util să știi că există.
În cultura vestică, se consideră că sunetul gamei majore este unul mai vesel, în timp ce sunetul gamei minore este mai trist.
Dacă te uiți la gama A minor, o să vezi că notele ei sunt ABCDEFG. Ce chestie, sunt în ordine alfabetică!
Notele au primit aceste nume într-o perioadă istorică în care gama minoră era mai utilizată decât cea majoră, de asta gama majoră începe, culmea, de pe C.
Esența muzicii
Deși am pălăvrăgit enorm de mult până aici, muzica este esențialmente foarte simplă, și are trei componente de bază:
Melodia este chestia care îți rămâne în cap de la o piesă, și este partea pe care o fredonezi.
Armonia înseamnă că adaugi note peste melodia aia, care sună frumos împreună. Acordurile sunt cel mai simplu mod de a face asta, și au niște structuri simple și repetitive pe care le vom studia imediat.
Ritmul este scheletul muzicii, și este mult mai important decât ai crede la o primă examinare. E mai bine să greșești o notă decât să pierzi ritmul. Video 1, Video 2
Acordurile sunt 3 sau mai multe note pe care le cânți împreună, și care sună bine.
Cele mai importante sunt acordurile majore și minore, pentru că ele alcătuiesc 95% din muzica pe care o auzi.
Să luăm întâi acordul major. Cum îl putem construi? Să vedem câteva metode:
1. Iei nota inițială (fundamentală), apoi nota 4 semitonuri mai sus, apoi nota 3 semitonuri mai sus
2. Iei fundamentala, apoi cvinta ei, iar între ele plasezi terța mare a fundamentalei
3. Iei gama majoră a fundamentalei, apoi iei a treia și a cincea notă din gama respectivă
Scopul tău este să nu trebuiască să le mai construiești, ci să știi direct cum arată. Pentru asta, scoatem din sertar exercițiul nostru preferat:
*********************
Exercițiu 9: Cântă acordul major pentru fiecare din notele afișate, până când îți sunt întipărite la perfecție. Folosește imaginea de sus când uiți cum era acordul. Repetă cu fiecare mână în parte, apoi cu ambele.
Note albe și note negre cu diez
Note albe și note negre cu bemol
Acordurile minore sunt la fel, dar nota din mijloc o muți mai jos cu un semiton:
.png)
*********************
Exercițiu 10: Cântă acordul minor pentru fiecare din notele afișate, până când îți sunt întipărite la perfecție. Repetă cu fiecare mână în parte, apoi cu ambele.
Note albe și note negre cu diez
Note albe și note negre cu bemol
Ca să înțelegi mai bine rolul acordurilor, uită-te din nou la asta, apoi la asta! Vom intra puțin mai târziu în analiza cu numere romane a acordurilor, dar întâi parcurgem toate noțiunile de bază.
Bonus: acordul micșorat este un acord minor, la care cobori a treia notă cu un semiton, iar acordul mărit este un acord major, la care ridici a treia notă cu un semiton. Nu ești obligat să le înveți acum pe de rost, dar ar ajuta.
Ritmul
Ritmul este scheletul muzicii, și se bazează pe diviziuni și subdiviziuni. Iei o unitate de timp, o repeți, și uneori o împarți în părți egale.
Este foarte, foarte, foarte important să te uiți la următoarele videoclipuri:
Sincronizarea și coordonarea mâinilor
Multă lume are dificultăți în ceea ce privește coordonarea mâinilor. Secretul este să nu gândești de parcă ai avea două mâini, ci de parcă ai avea 10 degete.
Cel mai bun exercițiu pentru început este unul care implică ritmul:
*********************
Exercițiu 10: Reluăm Five Finger Scales, deci CDEFG cântate cu ambele mâini (dreapta 12345, stânga cu 54321), doar că, de data aceasta, folosim ritmuri diferite în cele două mâini.
Prima dată, vom face mai rapid în dreapta: pentru fiecare ticăit al metronomului, vei cânta o notă cu stânga, și două cu dreapta. Notele cântate cu dreapta nu sunt cântate deodată, ci consecutiv. Rezultatul ar trebui să sune a două scărițe de note, una mai lentă și una exact de două ori mai rapidă, care fac sus-jos separat, dar legate de ticăitul metronomului.
Repetă asta și invers, mai rapid în stânga și mai lent în dreapta.
Când le stăpânești, alternează între cele două la comandă.
Exercițiu 11: Copiază ce face și ce spune nenea ăsta
*********************
Despre tehnică
Tehnica înseamnă tot ce trebuie să faci cu degetele ca să scoți sunetele pe care le vrei la pian. Degeaba știi ce e un acord, dacă nu ai tehnica simplă de a apăsa 3 note concomitent, la același volum.
Există foarte multe lucruri de spus, dar mă voi limita la ce este esențial.
Dacă doare, e greșit! Tehnică perfectă înseamnă să poți executa orice cu minimum de efort și de tensiune inutilă. Dacă ceva te doare, trebuie să găsești metoda de a te relaxa și de a nu mai încorda ce nu trebuie încordat.
E important să stai drept, iar antebrațele să fie aproximativ paralele cu solul, și la nivelul clapelor. Pentru asta, îți vei ajusta scaunul.
Mâna trebuie să stea asa:
Nu așa:
Cel mai important este, însă, să eliminăm tensiunea când cântăm la pian. Uite câteva resurse:
Tehnica relaxării
Videoclip esențial de tehnică
Canal de YT centrat pe tehnică
Conexiunea acord, melodie, game
Când cânți o piesă, ea va fi într-o gamă, adică va folosi aproape exclusiv note din gama respectivă. Nu numai asta, dar din notele gamei vei face acorduri.
În forma cea mai simplă, mâna dreaptă va cânta o melodie, folosind note din gamă, iar mâna stângă va face o armonie suprapusă melodiei, folosind acorduri din gamă. Toate acestea suprapuse pe un ritm, care ține totul laolaltă.
Melodia este partea "de artă", pe care o faci după "intuiție". Cel mai simplu mod de a face melodii bune e să asculți multe melodii care îți plac, să le reproduci la pian după ureche și să încerci să fredonezi una nouă. Odată ce ai fredonat-o, încearcă să o reproduci la pian. După cum vezi, partea asta are mai mult legătură cu urechea muzicală, pe care o vom aborda mai târziu.
Partea mai matematică este armonia. Pe asta trebuie să o învățăm, din moment ce ea constituie vocabularul nostru de muzician.
Analiza cu numere romane
Dacă luăm toate acordurile pe care le poți construi în gama majoră, vom vedea că sunt doar 7.
Uite un video care explică teoria, într-un mod vizual. Chiar dacă tipul folosește chitara în video, teoria este aceeași.
Dacă vrei să te convingi, ia o gamă majoră la întâmplare și încearcă să găsești toate acordurile majore și minore care "încap" în gamă. Acestea sunt numite acorduri diatonice.
Dacă testezi mai multe game, o să vezi că toate au același tipar: primul acord este major, următoarele două sunt minore, următoarele 2 sunt majore, următorul este minor, iar ultimul este diminuat (micșorat).
Notăm locul acordului în gamă cu o cifră romană, minusculă dacă este minor, majuscule dacă este major. Astfel, tiparul arată așa:
I ii III IV V vi vii°
(Semnul de " ° " înseamnă diminuat)
Asta înseamnă că, într-o gamă majoră, acordurile I, IV și V sunt mereu majore, vii este diminuat și restul minore.
Acest lucru îți permite să găsești tiparul general din spatele pieselor. Unele piese păreau poate foarte diferite, dar în contextul gamei fiecăreia, ambele folosesc același tip de progresie de acord, să spunem IV-V-I.
Progresiile de acorduri sunt exact ceea ce sună: o înșiruire de acorduri, ca un fel de muzică de fundal pentru piesa noastră. Ele sunt notate cum am descris mai sus.
Important de reținut este că aceste numere au funcții.
O succesiune de V-I va suna la fel în toate gamele. Ce contează sunt relațiile dintre note, după cum am mai spus.
*********************
Exercițiu 12: Ia toate gamele în ordine și, pentru fiecare în parte, parcurge acest videoclip, cântând acordurile corespunzătoare gamei la care te afli. Acest exercițiu este dificil și durează, dar este extrem de important. După ce îl termini, vei înțelege mult mai bine pianul și vei vizualiza formele gamelor la perfecție.
Exercițiu numere romane - De făcut pentru toate cele 12 game majore!
*********************
Progresii de acorduri, cadențe
Unele progresii sunt mai populare decât altele, pentru că sună bine. Cadențele sunt finalul progresiei de acorduri, și dau senzația de revenire la o stare de stabilitate.
Cele mai importante cadențe sunt V-I și IV-I. Încearcă-le la pian. De obicei, cu astea se încheie piesele. O piesă poate avea doar aceste două acorduri repetate, și tot să sune bine. "Write a Song" este un canal ce explorează o mulțime de progresii de acorduri, și cum le poți implementa. Unele genuri muzicale folosesc progresii specifice lor, cum ar fi ii-V-I în jazz. Muzica pop folosește aproape exclusiv acordurile I, IV, V și vi, în diferite aranjamente. Încearcă cât mai multe combinații și vezi ce îți place.
Când lucrezi la o piesă nouă, încearcă să identifici gama piesei, apoi progresia de acorduri, ca să înțelegi mai bine piesa.
Tehnici de aranjare a notelor și acordurilor
E cam plictisitor să apeși acordurile în același moment al ticăitului metronomului, cu toate notele deodată. De asta, e de dorit să fim mai creativi când încercăm să aranjăm piese pentru pian.
Arpegiul este cel mai simplu mod de a aranja un acord. În loc să cânți notele concomitent, le apeși pe rând, fie crescător, fie descrescător.
Valsul este o formă muzicală în 3 timpi. Uite mâna stângă la începutul acestei piese. Primul timp este o notă de bas, apoi următorii doi timpi sunt identici între ei și completează acordul.
Inversiunile sunt un mod de a rearanja notele dintr-un acord, și îți permit să ții notele mai adunate în succesiunea de acorduri, ca să sune mai bine.
Cu cât dezvolți un vocabular mai mare de moduri de aranjare, cu atât o să înțelegi mai ușor piesele pe care le înveți și o să fii mai capabil să compui piese la rândul tău, sau să improvizezi.
Exersează toate astea cu videoclip-urile de la exercițiile anterioare.
Urechea muzicală
Mulți au impresia că urechea muzicală este ceva cu care te naști, ce nu poate fi învățat. Din fericire, acest lucru este cât se poate de fals.
Într-adevăr, urechea absolută (perfect pitch) poate fi învățată doar până la 5-6 ani, însă echivalentul ei funcțional, numit ureche relativă (relative pitch) este ceva ce oricine poate învăța.
La școala de muzică vei fi pus să înveți intervalele după ureche, atât în urcare sau coborâre (melodic), cât și cântate împreună (armonic).
Eu, în schimb, recomand altă metodă, mai rapidă și mai utilă.
1. Învață să distingi care sunet este mai înalt dintre două sunete date la întâmplare. Exersează cu cineva lângă tine la pian, care apasă notele fără să le vezi. Progresează de la note mai depărtate, la note apropiate, note situate în registrul foarte jos, sau foarte înalt.
2. Recunoaște consonanța și disonanța.
3. Roagă pe cineva să cânte două note deodată și încearcă să le separi și să le cânți cu vocea, sau fluierând, dacă îți e rușine.
4. Învață să distingi sunetul acordurilor majore de cele minore.
5. Uită-te la asta și încearcă să exersezi cu cineva ce ai învățat aici.
6. Mergi pe Play Store sau App Store si descarcă Functional Ear Trainer. Asta este cea mai utilă și rapidă metodă. Recomand cu tărie, durează maximum câteva săptămâni, dacă ești rapid îți ies din prima zi.
7. Toned Ear pentru exerciții cu acorduri, intervale și altele.
*********************
Exercițiu 13: Încearcă să reproduci linia melodică a cât mai multor piese după ureche, prin încercări repetate. Fă asta până te simți confortabil cu ideea că poți găsi melodii după ureche.
*********************
Improvizație
Improvizația ține de cât de bine înțelegi pianul. Pe scurt, să improvizezi înseamnă să compui pe loc. Îți alegi o gamă, iar cu mâna stângă cânți o progresie de acorduri din gama respectivă, și cu mâna dreaptă o melodie peste, apăsând note la întâmplare până descoperi ce sună bine.
Eu de aici am învățat să improvizez melodii prima dată. Plus că m-a expus la o gamă nouă și interesantă.
Repertoriu
Deși am lăsat problema repertoriului la final, el este, până la urmă, aproape tot ce contează. Degeaba știi toate acordurile dacă nu știi să cânți nicio piesă.
Recomandarea mea este următoarea: fă o listă cu 100 de piese pe care ai vrea să le cânți la pian, roagă pe cineva care știe pian să le ordoneze în funcție de dificultate și ia-le pe rând. Din 100 de piese, sigur vor fi unele ușoare.
Câteva piese foarte bune pentru început:
Iată și lista mea de recomandări de muzică clasică, de toate nivelurile:
Erik Satie Gymnopedie 1, Gnossiennes 1, 3, 4, 5
Bach - Air (arr. Siloti)
Bach Cello Suite No.1 in G major
Mozart Sonata K.545 Mvt.1
Chopin Waltz in A minor
Chopin Waltz in B minor
Chopin Waltz in C# minor
Paul de Senneville - Marriage D'Amour
Chopin Nocturne Op.9 No.1
Chopin Nocturne in C# minor
Chopin Nocturne in Eb major
Chopin Nocturne Op.55 No.1
Chopin Ballade No.1 in G minor
Schubert Serenade (arr. Liszt)
Mozart Lacrimosa
Mozart Rondo Alla Turca
Liszt Consolation No.3
Debussy Arabesque 1
Debussy La Fille Aux Cheveux de Lin
Saint Saëns - Introduction and Rondo Capriccioso
Tchaikovsky Waltz of the Flowers
Tchaikovsky Dance of the Sugar Plum Fairy
Mozart 12 Variations of Twinkle twinkle little star
Bach Prelude and Fugue C minor
Chopin Op.64 No.1 Minute Waltz
Chopin Op.18 Grande Valse Briliante
Chopin Op. 66 - Fantaisie Impromptu
Beethoven Sonata Pathetique Mov. 3
Beethoven Piano Sonata No.14 Moonlight Mov.3
Beethoven Piano Sonata No.17 Tempest Mov.3
Chopin Ballade no.1 in G minor
Liszt Liebestraum No.3
Rachmaninoff Op.3 No.2 Prelude in C# minor
Kreisler - Liebesleid (arr. Rachmaninoff)
Liszt Un Sospiro
Chopin études op10 (1, 3, 4, 5, 12) op25 (1, 5, 11, 12)
Mai departe de atât
FOARTE IMPORTANT! Recomand cu tărie (și) acest videoclip, care vine cu foarte multe completări la ceea ce am discutat în acest curs.
Învață acordurile de septimă, care au 4 note. Exersează-le cum ai exersat acordurile fundamentale. Stăpânește inversiunile acestor acorduri.
Învață să citești partituri. Aș fi vrut să includ și asta, dar era mult prea mult de acoperit, și greu de organizat. O poți face în paralel cu ce am propus deja.
Caută Hanon, informează-te, încearcă măcar primele 10 exerciții. A făcut și Piano Lab videoclip despre, să te uiți!
Caută și Manualul lui MacFarren pentru game și arpegii. Îmi place foarte mult acest exercițiu, făcut pe toate acordurile:
Învață despre alte tipuri de game: minore armonice, minore melodice, game pentatonice majore și minore, game blues. Astea sunt cele mai importante. Scopul este să le stăpânești ca pe gamele majore.
Învață despre modurile gamelor. Video 1, Video 2, Video 3
Curs complet de teorie muzicală
Comentarii
Trimiteți un comentariu